Istoria ceaiului
Origini
Planta de ceai işi are originile în partea de sud-est a Asiei, în regiunea formată din nord-estul Indiei, nordul Burmei (Myanmar) şi provincia Yunnan (China). Ceaiul a fost întrebuinţat pentru prima oara de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor cât şi a mâncărurilor. Ceaiul fiind de mare importanţă pentru civilizaţiile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea sa. |
Legende
Povestea ceaiului a început cu mai bine de 5000 de ani în urmă, in China condusă de împaratul Shen Nung . Se spune că acesta cerea întotdeauna ca apa să-i fie bine fiartă înainte de a o bea, de teamă să nu se îmbolnăvească. Într-o zi, pe când vizita o regiune îndepartată a ţării, a poposit cu suita într-o pădure şi conform obiceiului a cerut servitorilor să pună nişte apă la fiert. Pe neaşteptate nişte frunze uscate au căzut dintr-un tufiş aflat în apropiere tocmai în vasul cu apă schimbându-i culoarea si dându-i o aroma neobişnuită. Împăratul curios a gustat din licoarea proaspăt obţinută şi a găsit-o foarte plăcută şi revigorantă.
O altă legendă spune că Bodhidharma, un calugăr al cultului Zen care meditase in faţa unui zid timp de 9 ani, nu şi-a mai putut infrânge toropeala şi a adormit. Pentru a se pedepsi şi pentru a fi sigur că nu va mai adormi el şi-a tăiat pleoapele. În locul unde acestea au căzut a răsărit în scurt timp planta ceaiului.
Povestea ceaiului a început cu mai bine de 5000 de ani în urmă, in China condusă de împaratul Shen Nung . Se spune că acesta cerea întotdeauna ca apa să-i fie bine fiartă înainte de a o bea, de teamă să nu se îmbolnăvească. Într-o zi, pe când vizita o regiune îndepartată a ţării, a poposit cu suita într-o pădure şi conform obiceiului a cerut servitorilor să pună nişte apă la fiert. Pe neaşteptate nişte frunze uscate au căzut dintr-un tufiş aflat în apropiere tocmai în vasul cu apă schimbându-i culoarea si dându-i o aroma neobişnuită. Împăratul curios a gustat din licoarea proaspăt obţinută şi a găsit-o foarte plăcută şi revigorantă.
O altă legendă spune că Bodhidharma, un calugăr al cultului Zen care meditase in faţa unui zid timp de 9 ani, nu şi-a mai putut infrânge toropeala şi a adormit. Pentru a se pedepsi şi pentru a fi sigur că nu va mai adormi el şi-a tăiat pleoapele. În locul unde acestea au căzut a răsărit în scurt timp planta ceaiului.
Răspândirea ceaiului
Multă vreme ceaiul a fost bautura folosită numai de călugării budişti chinezi, ca fortifiant în lungile ore de rugăciuni şi meditaţii. În timp, ceaiul a pătruns şi în Japonia adus de călugării care se întorceau din China de la studii şi a cuprins toate aspectele vieţii cotidiene, de la jocurile erotice până la arta sinuciderii. Când această băutură era extrem de consumată în Japonia şi China, Europa încă nu o cunoştea. Comercianţii olandezi sunt cei care în anul 1610 aduc ceaiul în Europa. În 1636 ajunge în Franţa, în 1638 în Rusia, în 1650 în Anglia si în 1657 în Germania. |
Olandezii nu numai că au adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar au şi popularizat numele, nume care se foloseşte şi astăzi. Primul transport a fost livrat din Java, iar numele ceaiului a fost adoptat din dialectul AMOY care se pronunţa T'e ( TAY în chineză ). Portughezii, pe de altă parte, au păstrat denumirea cantoniană CHA, folosită până astăzi în multe ţari, printre care şi în România.
În secolul al XVII-lea, ceaiul a ajuns şi în America, mai întâi in New York, pe calea apei. Acesta a devenit în scurt timp şi aici o bautură comună şi foarte indrăgită de populaţie. De aici, este meritul lor de a fi inventat “ceaiul cu gheaţă” (IceTea) şi “ceaiul la pliculeţ”.
În secolul al XVII-lea, ceaiul a ajuns şi în America, mai întâi in New York, pe calea apei. Acesta a devenit în scurt timp şi aici o bautură comună şi foarte indrăgită de populaţie. De aici, este meritul lor de a fi inventat “ceaiul cu gheaţă” (IceTea) şi “ceaiul la pliculeţ”.
Ceaiul astăzi
Ceaiul este astăzi o băutură accesibilă tuturor. Poate fi consumat la orice oră din zi: dimineaţa, în locul unei cafele (ceaiul negru), sau seara, pentru un somn mai linistit (ceaiul de tei). De-a lungul timpului, ceaiul şi-a demostrat calităţile sale benefice asupra sănătăţii şi a ajuns să fie folosit şi recomandat chiar şi de către medici, care au observat o incidenţă mai scăzută a bolilor printre consumatorii de ceai. Haideti, deci, să bem impreună o cană de ceai! |