Istoria filmului
Prima proiecţie cinematografică publică a unui film, cu aparatul fraţilor Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în localul "Grand Cafe", Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines "Lumière" (Ieşirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren în gară, care a rulat, imediat după premiera franceză, şi la Bucureşti. Filmul
a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreţ de
oamenii serioşi. Mulţi din cei care au contribuit la temelia acestei noi arte
de exprimare, şi-au început activitatea exploatând câte un Nickel odeon (în
traducere liberă templu al artei de doi bani), cinematograful de mai tarziu. Primul promotor al noii arte si industrii, se poate spune ca a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-şi diferite subiecte hazlii din însăşi fabrica lor de aparate de fotografiat. Louis Loumiere a fost primul operator de actualităţi. În iunie 1895, când proiecţia cinematografică se făcea numai sub titlu de experienţă, el filmează cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participanţilor coborând din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obţinut de fraţii Lumière cu prima proiecţie cinematografică, îi determina pe aceştia să angajeze operatori care să înregistreze pe pelicula aspecte din viaţa cotidiană.
Acestia sunt cei care au făcut posibilă apariţia jurnalului de actualităţi, documentarului, reportajului, precum şi primele montaje de film. Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvarea). Fraţii Lumière, pun la punct pentru prima dată un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se făcea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degrabă filme colorate decât filme color. Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul Robert Houdin, un teatru care prezenta printre altele si numere de prestidigitatie. Vazand proiectiile cinematografice Lumière, isi da seama ce inseamna noua descoperire pentru industria divertismentului. Cumpara si el un aparat din Anglia, cumpara pelicula si incepe sa filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele Lumière. Dar intamplarea, este descoperitorul trucajului cinematografic.
Filmând un omnibuz trecând pe stradă, aparatul se blochează. Repornind-l pentru a continua filmarea, acum prin acel loc trece un dric. Developând apoi filmul și proiectându-l efectul este spectaculos, un omnibus se transformă brusc într-un dric. Acesta este primul trucaj cinematografic. Trebuie remarcat faptul că mișcarea aparatului în spațiu la acea dată nu era folosită, imaginea obținută fiind un fel de plan general, mai bine zis o scenă a unui teatru unde personajele intră spun ceva și ies. Primul film pe care-l realizează Méliès folosind trucajul, a fost Dispariția unei doamne în octombrie 1896. Aceste dispariții, combinate ulterior cu apariții , devin un laitmotiv în filmele Méliès. El dezvoltă sistemul lanterna magică, aplicându-l în producția Voiajul în luna (1902), prin crearea de iluzii optice deosebite. Georges Méliès, este și primul creator de film politic prin creația sa, Afacerea Dreyfus (1899). Filmările se făceau afară la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe pânză. Fiind tributar teatrului realizările lui se fac fără mișcarea aparatului și nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor. Méliès nu a mai putut face față marilor companii de producție apărute după 1910, fapt ce a dus la dispariția lui de pe piață noii industrii, industria filmului.
Însa in anul 1931 guvernul francez isi aduce aminte de contributia lui in cotextul cultural al republicii si-i acorda "Legiunea de Onoare". Nu putem vorbi despre începuturile cinematografului fără a aminti și de un alt francez contemporan cu Frații Lumiére și Méliès, un pasionat al noii arte și industrii, Leon Goumont, producător de aparate de filmat și proiecție, cercetător în domeniul adaptării sunetului și culorii filmului și nu în ultimul rând producător de filme. An compania să de producție s-a realizat primul desen animat de către Emil Cohl și a activat unul din cei mai buni regizori francezi ai epocii Louis Feuillade. Mărirea duratei de proiecție și apariția subiectelor bine determinate cu un mesaj clar face că numărul spectatorilor interesați de noua artă să crească, apărând o rețea de săli, numite cinematografe. În ceea ce privește aceste locații, amintim că Leon Goumont a cumpărat Hipodromul din Paris construind o sală de 3400 de locuri. Dar filmul nu a rămas în vechiul continent. Devenind o afacere bănoasă, încet, încet, începe să treacă oceanul.
Face o escală în Marea Britanie, unde George Albert Smith, regizor de film, îl "îmbogățește" cu prim planul și John Willianson cu decupajul regizoral. Ajunge pe noul continent unde găsește cele mai propice condiții pentru dezvoltare. Un proiecționist, Edwin S.Poter, preia compania de producție a filmelor proprietate a lui Edison în anul 1901. Trece la realizarea de filme de ficțiune. Nou este că acestea sunt cadre legate narativ. Reprezentativ este producția "The Great Train Robbery" (1903) care transformă filmul într-un spectacol comercial. Acesta se remarcă prin schimbări rapide de locații, acțiuni cu tren în mișcare. Pleacă de la compania lui Edison la compania "Famous Players" (apoi "Paramount"), unde metoda sa regizorală este depășită și se va întoarce la vechea sa meserie, proiecționist (1916).
|
În 1908 apare pe firmamentul industriei cinematografice unul din cei mai de seamă regizori ai cinematografului american, numit și părintele filmului american, David Wark Griffith. Griffith, actor de profesie, începe să joace în film la compania de producție "American Mutascope and Biograph" (1908). Devine apoi regizor la "Biografh", realizând 450 de filme. La acest lucru contribuie și echipă de profesioniști cum sunt acritele Mary Pickford, Surorile Gish, Mabel Noemand, Mae Marsh, precum și regizori ca Mark Sennet și Erich von Stroheim, iar ca operator, renumitul epocii, Billy Bitzer. După anul 1913, pleacă de la "Biograph" la "Reliance-Majestic", apoi devine independent. Realizează astfel "Judith of Bethulia" (1914), controversatul "The Brith of a Nation"(Nașterea unei națiuni) (1915) și "Intolerance" (Intoleranță) (1916), filme care-l fac cel mai mare producător american de film. Vorbind despre filmele The Brith of a Nation (Nașterea unei națiuni) și Intolerance (Intoleranță), acestea sunt strâns legate între ele privind realizarea și prezentarea lor publicului.
|